Albastrul de metilen pentru efort fizic și recuperare: ce s-a măsurat de fapt

În martie 2022, o maratonistă de elită a publicat o recomandare sponsorizată pentru o pastilă de supt cu albastru de metilen, spunând că aceasta „poate contribui la îmbunătățirea concentrării, a rezistenței la efort și a somnului” și că o folosea înaintea antrenamentelor intense. În aceeași săptămână, medici citați în presa națională au descris tendința mai largă drept influenceri care ingerau produse pentru curățarea acvariilor. Niciuna dintre aceste poziții nu răspunde la întrebarea pe care o are, de fapt, un alergător.

A administrat cineva albastru de metilen oamenilor și a măsurat cât de departe sau cât de repede au alergat ori cât de bine s-au recuperat? Căutările efectuate pentru acest articol nu au identificat niciun studiu controlat pe oameni care să urmărească un rezultat privind performanța fizică sau recuperarea. Traseul citărilor cuprinde trei specii de animale, mai multe preparate de laborator și un compus care nici măcar nu este albastru de metilen.

Rezistența la efort, recuperarea și mecanismul sunt afirmații diferite

Un marker se poate modifica în direcția opusă performanței sau se poate modifica fără ca performanța să se schimbe deloc. Nu este un simplu detaliu tehnic: acesta este exact tiparul observat în cel mai citat studiu despre albastrul de metilen și efortul fizic.

Studiul pe câini a folosit un alt colorant

Lucrarea citată cel mai des în legătură cu albastrul de metilen și efortul fizic este studiul din 1986 al lui Imai și al colegilor săi, pe câini conștienți care alergau pe bandă. Acesta a testat dacă creșterea debitului cardiac în timpul efortului depinde de starea redox a țesuturilor, folosind ceea ce secțiunea de metode descrie drept „4 mg/kg de nou albastru de metilen clorură de 3,7-bis(etilamino)-2,8-dimetilfenazotoniu, Eastman Kodak Company”. Noul albastru de metilen este un colorant tiazinic distinct, cu două grupări etilamino în locul celor două grupări dimetilamino ale albastrului de metilen, cunoscut mai ales ca un colorant pentru reticulocite. Un rezultat obținut cu acesta nu este un rezultat obținut cu albastru de metilen.

Studiul rămâne important, deoarece demonstrează cel mai clar că un marker și fiziologia se pot modifica separat. Câinii au alergat în două etape de câte 20 de minute, la 2.5 și apoi la 5.0 mph, pe o pantă de 6 la sută. Efortul a dublat debitul cardiac și a crescut de trei până la patru ori consumul de oxigen al întregului organism în ambele grupuri. În grupul care a primit soluție salină, raportul lactat/piruvat din sângele arterial a crescut de la 6.0 la 9.97. În grupul tratat, acesta nu a crescut.

Niciun parametru funcțional nu a diferit între grupuri. Frecvența cardiacă, presiunea arterială, contractilitatea ventriculului stâng și catecolaminele plasmatice au crescut identic în ambele grupuri, iar relația dintre debitul cardiac și consumul de oxigen al întregului organism nu a prezentat diferențe statistice. Autorii concluzionează că modificările raportului „nu au o relație cauzală cu stimularea circulatorie care apare în timpul efortului ușor până la moderat”.

Raportul este un indiciu mai slab decât pare. A scăzut deoarece piruvatul a crescut de la 0.14 la 0.38 mmol pe litru, în timp ce și lactatul a crescut, de la 1.05 la 2.85 mmol pe litru. La câinii cărora li s-a administrat colorantul în repaus, consumul de oxigen a crescut ușor, pH-ul arterial a crescut, iar dioxidul de carbon a scăzut, modificări pe care autorii le numesc „similare” celor produse de 2,4-dinitrofenol, un decuplator mitocondrial. Viteza era fixată prin protocol, astfel că niciun câine nu a fost pus să alerge până la epuizare.

Studiul de înot pe șobolani și doza sa

Cel mai solid rezultat privind performanța la animale provine din experimentul din 2025 al lui Peng și al colegilor săi, publicat în Frontiers in Behavioral Neuroscience. Șobolanii au înotat timp de zece nopți consecutive, cu greutăți echivalente cu 3 la sută din masa corporală legate de coadă, cel puțin două ore pe noapte, până la atingerea unui prag de epuizare evaluat prin scor. După fiecare sesiune, un grup a primit albastru de metilen intranazal, iar altul a primit soluție salină pe aceeași cale. Șobolanii tratați au înotat mai mult înainte de a îndeplini criteriile de epuizare, s-au deplasat mai mult în testul de câmp deschis din ziua următoare, au prezentat mai puține comportamente de tip anxios și au avut pierderi neuronale, deteriorări ale mielinei și fragmentări mitocondriale mai reduse în hipocamp și striat.

Doza este omisă frecvent în relatările ulterioare. O soluție de 1 la sută înseamnă 10 mg/mL; în fiecare nară au fost administrate zece microlitri, astfel că totalul a fost de aproximativ 20 de microlitri, adică 0.2 mg per șobolan per sesiune. Administrarea intranazală este aleasă pentru a ajunge la creier prin căile olfactive și trigeminale, iar autorii precizează că studiul lor „nu a măsurat reacțiile oxidative, inflamația sau nivelurile hormonale din creier și plasmă”. Următorul pas recomandat de ei este studierea „efectelor cuprinzătoare ale suplimentării cu MB înainte de efort”.

Asta ar dori un alergător să fie testat. Acest protocol a administrat compusul după efort, pentru a limita leziunile. Înotul mai îndelungat în ziua următoare, într-un model cu șobolani epuizați, este o constatare privind recuperarea, nu una despre un om antrenat care ia o doză înaintea unei sesiuni.

De unde provine cuvântul „rezistență”

Studiul pe șoareci descris de obicei ca demonstrând o îmbunătățire a rezistenței la efort este lucrarea din 2016 a lui Gureev și a colegilor săi, publicată în Neuroscience Research. Șoarecii au băut apă care conținea albastru de metilen, la o doză de 15 mg/kg pe zi, timp de 60 de zile. „Rezistența fizică” se referă la testul pe sfoară sau pe bare orizontale, care evaluează împreună forța de prindere, coordonarea motorie și echilibrul. Șoarecii de vârstă mijlocie netratați au obținut un scor de 1.17; cei tratați au obținut 2.23, aproape de nivelul adulților. Șoarecii adulți nu au prezentat nicio îmbunătățire.

Consumul de oxigen în repaus a crescut cu aproximativ 15 la sută. Producția de peroxid de hidrogen în mitocondriile cerebrale a crescut de la 94.9 la 176.7 pmol pe minut per miligram de proteină. Cantitatea de ADN mitocondrial a crescut de 2.3 ori. Aceasta reprezintă o intensificare a reînnoirii mitocondriale la animale care îmbătrânesc, însoțită de semnalizarea oxidativă care o determină. Nu demonstrează că un sportiv sănătos ar fi mai rapid.

Experimentele pe celule și limitele lor

Louters și colegii săi au raportat în 2005 că albastrul de metilen activează transportul glucozei prin GLUT1 în celulele fibroblastice L929, cu până la 800 la sută la o concentrație de 50 micromolar. Un studiu ulterior din 2008 a arătat că metil-beta-ciclodextrina se leagă direct de albastrul de metilen și blochează efectul. Este o constatare despre o linie celulară, care nu a fost demonstrată niciodată în mușchiul scheletic.

Mecanismul în sine este contestat

În studiul din 2014 al lui Tretter și al colegilor săi asupra mitocondriilor izolate din creierul porcușorilor de Guineea, albastrul de metilen, la concentrații între 100 nanomolar și 1 micromolar, a crescut consumul de oxigen în repaus, a restabilit potențialul membranar și producția de ATP atunci când complexul I sau complexul III era inhibat și a crescut producția de peroxid de hidrogen. Esențial este că „respirația stimulată de ADP nu a fost afectată de MB cu niciunul dintre substraturile” testate. Respirația cuplată maximă, pe care se bazează o afirmație privind efortul fizic, nu a crescut.

În studiul ulterior din 2019 al lui Gureev și al colegilor săi, același laborator care obținuse rezultatul pe șoareci a constatat că albastrul de metilen „nu reușește să restabilească potențialul membranar și respirația inhibate de antimicină” în mitocondriile cerebrale ale șoarecilor și a concluzionat că acceptorul de electroni este situsul Qo al complexului III, nu un element situat mai departe în lanț. Imaginea simplă a colorantului care transportă electronii dincolo de un blocaj al lanțului respirator nu se confirmă în toate preparatele.

Nimic din toate acestea nu exclude un efect la oameni. Înseamnă însă că argumentul bazat exclusiv pe mecanism, în care o explicație chimică mitocondrială plauzibilă este tratată ca un rezultat, are probleme chiar la nivelul mecanismului.

Două probleme de proiectare pe care un studiu pe oameni ar trebui să le rezolve

În cazul albastrului de metilen, este dificil ca participanții să nu știe ce tratament primesc. Acesta colorează urina în albastru-verzui, iar oamenii observă. Studiul încrucișat din 2017 privind tulburarea bipolară a spus-o direct: „Am ales acest tip de studiu deoarece albastrul de metilen colorează urina și, prin urmare, nu puteam folosi un placebo tradițional.” Studiul respectiv a comparat o doză mică cu una mare, nu cu o pastilă inertă.

Problema este mai pronunțată în cercetarea efortului fizic decât în aproape orice alt domeniu, deoarece efortul perceput și performanța în probele contra cronometru sunt puternic influențate de așteptări. Un studiu care nu poate ascunde participanților ce tratament primesc măsoară o convingere în aceeași măsură în care măsoară efectul unui medicament.

Există o soluție documentată. Studiul imagistic randomizat din 2016, cu 26 de adulți sănătoși, a administrat 280 mg de albastru de metilen de grad USP, aproximativ 4 mg/kg, sau un placebo cu colorant alimentar FD&C albastru nr. 2, în capsule opace identice, și le-a cerut participanților să urineze înainte de administrare, dar nu și după, „pentru a evita compromiterea mascării tratamentului ca urmare a oricărei colorări a urinei”.

A doua problemă este doza și calea de administrare. Albastrul de metilen administrat oral este excretat parțial în urină, iar expunerea cerebrală după administrarea orală este aproximativ jumătate din cea de după administrarea intravenoasă, după cum menționează grupul lui Gureev, citând cercetarea farmacocinetică a lui Peter și a colegilor săi. Administrarea intranazală la un șobolan nu este echivalentă cu administrarea unei capsule, iar intervalul dozelor la oameni în lucrările publicate este de 0.5 până la 4 mg/kg; studiul imagistic din 2016 menționează un efect opus peste 10 mg/kg.

Studiile pe oameni măsoară altceva

Două experimente controlate pe oameni apar în relatările despre acest subiect, iar niciunul nu a măsurat efortul fizic. În studiul imagistic din 2016, timpul de reacție într-o sarcină de vigilență nu a prezentat o interacțiune semnificativă între tratament și timp: grupul placebo a avut 230 și apoi 220 de milisecunde, iar grupul cu albastru de metilen 230 și apoi 230 de milisecunde, P = .43. Într-un studiu din 2023 cu administrare intravenoasă la opt femei sănătoase, atât fluxul sanguin cerebral, cât și rata metabolică cerebrală a oxigenului au scăzut, în loc să crească. Ghidul dovezilor privind energia și oboseala le prezintă pe ambele.

Dacă decizi totuși să îl încerci

Un experiment pe propria persoană nu va demonstra eficacitatea, dar poate fi documentat suficient de bine încât să eviți să te induci în eroare. Notează produsul și lotul, calea de administrare, momentul administrării înaintea antrenamentului, sesiunea exactă cu distanța sau încărcătura, efortul perceput pe o scală numerică, somnul, cofeina și orice medicament, precum și durerile musculare din ziua următoare și performanța la 48 de ore într-o sesiune de același tip. Apoi repetă aceleași sesiuni fără el.

O singură persoană care urmărește o singură variabilă nu poate separa efectul unui medicament de condiția fizică, motivație, vreme și variațiile obișnuite ale antrenamentului. Componenta subiectivă este cea mai susceptibilă să inducă în eroare.

Albastrul de metilen implică și riscuri care nu au nicio legătură cu performanța. Inhibă monoaminoxidaza A, ceea ce impune atenție în asocierea cu antidepresive prescrise și alte medicamente serotoninergice, și este contraindicat în deficitul de G6PD din cauza riscului de anemie hemolitică. Ghidul de siguranță le prezintă pe ambele, iar ghidul interacțiunilor medicamentoase organizează întrebările despre medicamente pe clase. Dacă participi la competiții supuse regulilor antidoping, verifică regulile, nu afirmațiile unui comerciant.

Substanța este o variabilă în fiecare studiu de mai sus

Fiecare doză descrisă aici a fost o cantitate măsurată dintr-un compus specificat. Un flacon de la un vânzător neverificat nu reprezintă același lucru. Conformitatea cu monografia USP este standardul pe care un cumpărător îl poate verifica, iar substanța care nu este conformă este probabil de grad textil și poate conține impurități organice precum Azure B, solvenți reziduali și metale grele la niveluri pe care o specificație farmaceutică le limitează. Ce stabilește și ce nu stabilește mențiunea USP explică gradul de calitate, iar metodele de testare a impurităților explică ce caută un laborator.

Majoritatea vânzătorilor care descriu un produs ca fiind testat de o terță parte verifică doar metalele grele, apoi prezintă acel singur set de analize ca și cum ar îndeplini întreaga specificație. Blupreme testează întreaga specificație USP: identitate, puritate, impurități organice, solvenți reziduali, impurități elementare, reziduu la calcinare, limite microbiene și endotoxine bacteriene. Fiecare lot este livrat cu un certificat de analiză, iar citirea corectă a acestuia înseamnă verificarea corespondenței dintre numărul lotului, laborator și flaconul pe care îl ai.

Concluzia

Niciun studiu controlat pe oameni nu a măsurat efectul albastrului de metilen asupra rezistenței la efort, vitezei, forței sau recuperării. Studiul pe câini citat pentru un efect asupra lactatului a folosit un alt colorant și nu a constatat nicio diferență de performanță. Studiul de înot pe șobolani a administrat 0.2 mg intranazal după efort. Studiul pe șoareci aflat la originea cuvântului „rezistență” a folosit un test de prindere și coordonare la animale care îmbătrânesc, iar mecanismul este contestat în literatura despre mitocondrii.

Rămân, așadar, un mecanism plauzibil, un set de rezultate din studii mici pe animale, o problemă de proiectare a studiilor cu o soluție documentată și nicio dată despre performanța la oameni. Analiza dovezilor privind beneficiile la oameni pune afirmațiile despre efortul fizic în contextul restului literaturii pe oameni, iar biblioteca de cercetări indexează studiile din spatele fiecărei afirmații.

Dacă te antrenezi pentru un obiectiv, variabila susținută de cele mai solide dovezi este antrenamentul în sine.