Albastrul de metilen și scleroza multiplă: ce au testat cercetările pe animale

Căutați informații despre albastrul de metilen pentru SM și veți găsi lucrări care par să răspundă la aceeași întrebare. Nu o fac. O lucrare a administrat albastru de metilen unor șoareci bolnavi ca tratament. Cealaltă nu a tratat niciun animal cu această substanță. A folosit albastrul de metilen drept colorant albastru pe secțiuni subțiri de măduvă spinării, astfel încât un anatomopatolog să poată vedea mielina la microscop.

Aceasta este ideea centrală a întregului articol. Colorantul are două roluri în biologie, iar acestea nu au nimic în comun în afară de flacon. Ca potențial medicament, este administrat unui animal viu, iar întrebarea este dacă evoluția bolii se modifică. Ca agent de colorare, este aplicat pe țesut mort, fixat, după experiment, iar întrebarea este cum arăta țesutul. Dacă nu observați această distincție, veți citi o secțiune de metode anatomopatologice ca și cum ar prezenta rezultatul unui tratament.

Ce este EAE, pe înțelesul tuturor

Encefalomielita autoimună experimentală, prescurtată de obicei EAE, este modelul animal standard pentru anumite aspecte ale sclerozei multiple. Un cercetător imunizează un șoarece susceptibil cu un fragment dintr-o proteină a mielinei, împreună cu un adjuvant puternic. Sistemul imunitar atacă apoi propriul sistem nervos central al animalului. Șoarecele dezvoltă o slăbiciune ascendentă, ușor de evaluat pe o scală de la 0 la 5, de la coadă flască până la paralizia membrelor posterioare.

Această ușurință a evaluării explică de ce EAE este populară, dar și de ce poate induce în eroare. SM la om apare spontan, implică un ansamblu mai larg și mai puțin bine definit de ținte și produce simptome vizuale, senzitive, cognitive, cerebeloase și motorii, cu evoluție recidivantă sau progresivă. EAE reproduce anumite mecanisme, precum inflamația, demielinizarea și lezarea axonilor, în condiții controlate. Nu reproduce SM în miniatură. Cititorii care doresc un cadru general pot consulta explicațiile despre modul în care se presupune că acționează albastrul de metilen la nivel celular înainte de a evalua orice afirmație despre o anumită boală.

Cele două lucrări de mai jos au folosit și antigene diferite pentru EAE, ceea ce contează. Studiul de tratament a indus boala cu MOG35-55, o peptidă scurtă din glicoproteina mielinică a oligodendrocitelor. Studiul de patologie a indus boala cu MP4, o fuziune de segmente din proteina bazică a mielinei și proteina proteolipidică. Alegerea tulpinii și a antigenului modifică localizarea leziunilor și comportamentul inflamației, așadar cele două studii nu sunt două repetări ale aceluiași experiment.

Harta: de la model la întrebare și la limite

Păstrați acest tabel la îndemână. Este reperul de bază al acestui articol. Fiecare rând precizează ce întrebare clinică poate aborda modelul, ce s-a măsurat efectiv și unde se oprește extrapolarea.

Oricine verifică următorul titlu de presă poate reutiliza aceleași coloane cu ajutorul ghidului despre cum să citiți studiile preclinice: identificați specia și antigenul, rolul compusului, parametrii evaluați și dacă rezultatul descrie evoluția bolii sau o imagine a țesutului la un anumit moment.

Rezultatul tratamentului: ce a schimbat administrarea

Studiul de tratament din 2016, publicat în Journal of Neuroimmunology, a folosit șoareci femele C57BL/6, cu vârsta de aproximativ 8 până la 10 săptămâni, imunizați cu 250 de micrograme de MOG35-55 per șoarece. După inducerea bolii, animalele cu EAE au fost repartizate aleatoriu într-un grup cu albastru de metilen sau într-un grup cu EAE netratată, iar scorurile clinice au fost urmărite până în jurul zilei 30.

Scorurile clinice au fost semnificativ mai mici la șoarecii tratați decât la șoarecii martor cu EAE, din ziua 15 până în ziua 30, cu P mai mic de 0.01. Analiza măduvei spinării a indicat aceeași tendință, cu infiltrare inflamatorie mai redusă, demielinizare mai redusă și pierdere axonală mai mică la animalele tratate.

Partea distinctivă a fost setul de analize ale semnalizării. Tratamentul a crescut activarea AMPK și expresia SIRT1 și a inhibat activarea NF-kB, un regulator central al inflamației. În ceea ce privește imunitatea adaptativă, a redus răspunsul Th17 și a întărit răspunsul Treg. Lanțul propus este, așadar: albastru de metilen, apoi AMPK și SIRT1, apoi reducerea semnalizării NF-kB, apoi o deplasare de la Th17 inflamator spre Treg regulator, apoi leziuni tisulare mai ușoare, apoi scoruri mai mici.

Acest lanț este o interpretare, nu o succesiune cauzală demonstrată. Studiul arată că administrarea medicamentului, modificările semnalizării și ameliorarea bolii sunt asociate. Nu demonstrează că AMPK și SIRT1 mediază întregul beneficiu, iar textul indexat public nu prezintă doza exactă în miligrame per kilogram, calea de administrare, ziua începerii sau durata cu suficientă claritate pentru a reproduce schema doar din rezumat. Considerați neverificată orice valoare a dozei citată despre această lucrare pe o pagină de vânzări, dacă nu face trimitere la metodele din textul integral. Ansamblul mai larg al dovezilor la om pentru albastrul de metilen este locul în care trebuie verificat dacă acest semnal imun timpuriu a dus vreodată la date clinice.

Rezultatul studiului de patologie: ce au arătat șase luni de examinare a țesutului

Studiul MP4 din 2015, publicat în PLoS ONE, a folosit șoareci femele C57BL/6 imunizați cu 200 de micrograme de MP4 în adjuvant Freund complet, împreună cu toxină pertussis în ziua imunizării și din nou 48 de ore mai târziu. Niciun animal nu a primit albastru de metilen ca medicament. După fixare și includere, secțiuni transversale de măduvă spinării cu grosimea de un micrometru au fost colorate cu albastru de metilen pentru microscopie optică, iar tractul ventrolateral a fost examinat prin microscopie electronică pentru detalii mai fine.

Țesutul a fost prelevat în trei etape: la vârful fazei acute, de la 7 șoareci, la trei luni după debut, de la 5 șoareci, și la șase luni după debut, de la 10 șoareci. Scorurile clinice medii din aceste etape păreau aproape identice, în jur de 1.7 până la 1.8 pe scala de la 0 la 5. Țesutul a arătat o altă situație. Numărul fibrelor cu afectare izolată a mielinei a crescut de la aproximativ 569,000 de fibre pe milimetru pătrat la vârful fazei acute la aproximativ 1,496,000 la șase luni, comparația dintre faza acută și etapa pe termen lung fiind semnificativă, cu P egal cu 0.027. Afectarea combinată a mielinei și a axonilor aproximativ s-a dublat până la șase luni. Fibrele în curs de remielinizare au rămas sub un procent în fiecare etapă, un detaliu care temperează speranțele de reparare.

Lezarea axonilor a urmat un tipar în formă de U: ridicată la vârful fazei acute, mai redusă la trei luni și cea mai ridicată la șase luni. Aceasta s-a corelat cu tumefierea mitocondrială și cu reducerea distanței dintre neurofilamente. Evaluarea s-a făcut fără cunoașterea scorului și a etapei, ceea ce susține interpretarea că scorurile clinice subestimau leziunile structurale în desfășurare.

Această discrepanță este contribuția reală a studiului pentru un cititor interesat de SM. Un scor stabil al dizabilității nu însemna țesut stabil. Ea arată și de ce această lucrare nu poate susține nicio afirmație despre albastrul de metilen ca tratament pentru SM. Studiul a testat efectul timpului, nu al tratamentului.

De ce niciunul dintre studii nu demonstrează un beneficiu la pacienți

Priviți fiecare lucrare ca pe un răspuns bun la o întrebare restrânsă, dar nu ca pe un răspuns la întrebarea despre pacienți.

În primul rând, cauza diferă. EAE este declanșată intenționat cu un antigen definit și un adjuvant. SM la om se dezvoltă spontan, cu un repertoriu imun mai larg, care include celule T, celule B, imunitatea înnăscută și celulele gliale rezidente. Un compus care modifică un răspuns orientat spre MOG la un șoarece nu modifică neapărat și acel răspuns uman mai larg.

În al doilea rând, fenotipul diferă. Slăbiciunea ascendentă, de la coadă la membrele posterioare ale unui șoarece, este un indicator convenabil. Ea comprimă eterogenitatea SM la om într-un singur scor motor. Medicamentele modifică frecvent scorurile EAE pe termen scurt fără să schimbe evoluția bolii la om, motiv pentru care EAE este un instrument de screening și de studiere a mecanismelor, nu o clinică în miniatură.

În al treilea rând, expunerea și momentul administrării rămân neclarificate. Administrarea continuă, începută devreme într-un experiment de 30 de zile pe șoareci, nu este același lucru cu utilizarea orală cronică la o persoană cu boală deja instalată, iar niciunul dintre studii nu a măsurat nivelurile medicamentului în sistemul nervos. Fără această legătură, nu există o punte între o concentrație într-o placă de laborator sau o doză la un șoarece și o schemă de administrare la om.

În al patrulea rând, cele două lucrări nu se replică reciproc. Antigene diferite, întrebări diferite, parametri evaluați diferiți și, într-un caz, niciun tratament. Citarea lor împreună ca două studii cu rezultate pozitive despre tratamentul SM este o eroare de clasificare.

Ce înseamnă acest lucru pentru cititorii care evaluează dovezile

În aceste lucrări nu există un protocol stabilit de utilizare a albastrului de metilen pentru SM. Studiul de tratament susține continuarea cercetărilor asupra AMPK, SIRT1, NF-kB și a echilibrului Th17–Treg în EAE indusă de MOG. Studiul de patologie reamintește că leziunile tisulare pot progresa în timp ce scorurile par neschimbate și că albastrul de metilen într-o secțiune de metode înseamnă uneori un recipient cu colorant, nu un dulap cu medicamente. Cititorii care urmăresc cercetările în curs despre scleroza multiplă ar trebui să țină cont de această distincție între colorant și medicament. Întrebările de siguranță, inclusiv riscurile hematologice și de interacțiuni, trebuie discutate cu un clinician, împreună cu datele generale despre siguranța albastrului de metilen, înainte ca cineva să ia măsuri pe baza titlurilor despre rezultate de laborator.

Concluzia încape într-o singură frază. Un studiu citat a administrat albastru de metilen șoarecilor cu EAE indusă de MOG și a raportat o boală mai ușoară, cu o modificare a răspunsului imun în sens antiinflamator, în timp ce celălalt studiu citat nu a administrat niciun tratament și a folosit albastrul de metilen doar pentru colorarea măduvei spinării, documentând șase luni de acumulare a leziunilor mielinei și axonilor; așadar, cele două lucrări nu demonstrează că albastrul de metilen ajută în SM la om.